un poem fără sens

suntem prizonieri ai sensului vieţii noastre;

încercăm să găsim ceva ce nu există.

nu avem un sens, nu avem un scop,

tot ce suntem noi e o mică parte a universului,

a largului univers.

facem parte dintr-un destin ambiguu,

himeric.

am aterizat într-o pustietate şi am dezvoltat-o,

pentru ce?

 

Sursa: tumblr.com | artist Elliana Esquivel

Anunțuri

Lasă un răspuns :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s