Călători misterioşi aka Lolek şi Bolek

Duminică, liber. Luni, cursuri. Am luat trenul de 17:38. Bineînţeles, a avut întârziere, din cauza unor copaci căzuţi pe şine, şi 20 de minute am stat în gară. Dar întârzierile sunt ceva obişnuit, aşa că m-am resemnat până la urmă.

Urc în tren şi îmi caut locul, ignorând privirile curioase ale celorlalţi pasageri (şi eu sunt curioasă cine îndrăzneşte să-mi tulbure liniştea atunci când trece pe lângă compartimentul meu, dar mie nu-mi place când ceilalţi fac asta *ete na, fiţă*). 82, 82, 82. 81. Intru şi dau la o parte o geacă agăţată în cuier. 82! Buun. Îmi pun jos bagajul şi mă aşez, aşteptând să pornească întârziatul.

În compartiment sunt trei fete şi doi băieţi. Ei se cunosc între ei, ceea ce aflu puţin mai târziu. Ele nu. Ei par două personaje dintr-un film moldoveano-rusesc. Unul e îmbrăcat mai sport, are ochelari şi părul mai deschis la culoare. Celălalt e îmbrăcat puţin mai elegant, nu are ochelari şi părul negru. Primul, pe care, în mintea mea, l-am poreclit Bolek, ascultă muzică la căşti. Al doilea, poreclit Lolek, nu ascultă muzică, ci priveşte pe fereastră şi, la un moment dat, aţipeşte.

Peste ceva timp, Bolek scoate un creion şi o agendă liniată din ghiozdan. Pare veche şi folosită şi nu degeaba arată aşa: majoritatea paginilor erau scrise. Întoarce filele, căutând pagina pe care a scris ultima dată. O găseşte, apoi începe să scrie cu creionul de unde a rămas. Eu, curioasa lumii, voiam atât de mult să ştiu ce scrie, dar n-am îndrăznit să mă uit pe furiş sau să întreb. Şi nici n-aş fi înţeles ce scrie, pentru că cei doi nu vorbesc română. Vreo două-trei pagini a tot scris amicul meu care nu ştie că mi-e amic, eu rămânând tot curioasă până la destinaţie.

N-am putut să nu observ că Lolek avea nasul încovoiat, dar asta nu e, nici pe departe, un defect. Îi dădea farmec, la fel ca cercelul din urechea stângă şi jerseul albastru-închis, ceva mai lung decât vezi, de obicei, la bărbaţi. La un moment dat, îşi scoate laptopul albastru şi îşi pune căştile. Intervine, din nou, curiozitatea: la ce se uită oare?

Ajungând aproape de destinaţie, cei doi îşi scot căştile, Lolek îşi pune laptopul în ghiozdan, Bolek îşi dă jos ochelarii şi încep să vorbească într-o limbă, pe care speram să o pot identifica. N-am reuşit, dar poate era rusă sau moldoveano-rusă sau altceva. Ceea ce ştiu sigur e că vorbesc engleză. Am aflat asta pentru că Bolek a întrebat în engleză o fată dacă vrea să o ajute la bagaj (care era sus). Mereu mă încântă când observ amabilitate şi gentlemen şi asta pentru că nu văd prea des aşa ceva.

Farmecul celor doi din tren: Bolek, cu aer de scriitor, şi Lolek, cu aer de avocat, a fost puternic, aşa că a trebuit să scriu despre ei. Încă sunt curioasă ce a scris unul în agendă şi la ce se uita celălalt pe laptop. Iar acum, că am scris despre ei, sunt curioasă cine sunt ei cu adevărat şi de unde vin.

[i-am poreclit aşa pentru că cei doi îmi aduc aminte de personajele din desenele animate poloneze Lolek şi Bolek, pe care am apucat să le vizionez puţin când eram mică haha]

Anunțuri

Lasă un răspuns :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s