Confesiuni din fiecare zi #4

Eu nu cer nimănui să mă ajute să-mi duc bătăliile. Nu-mi place să fac asta. Întotdeauna mi le-am dus singură. Poate pentru că nu vreau să îngreunez pe altcineva cu tâmpeniile mele sau poate pentru că ar trebui să am încredere totală în cineva cu faptul că, atunci când mă vede vulnerabilă, nu ar face alegerea de a mă părăsi sau de a mă răni şi mai tare.

Devin mai tăcută, orice act de socializare mă oboseşte, devin mai puţin atentă la ceea ce e în jurul meu, mai rece şi mă simt captivă în casă. Patru pereţi te pot face să te simţi ca într-o închisoare. Nu vreau pe nimeni lângă mine sau vreau oameni lângă mine în permanenţă. Aşa ştii că mă lupt cu ceva. Aşa ştii că m-am pierdut în propria mea lume, că m-am pierdut în mintea mea şi încerc să ies. Câteodată devin prizonierul minţii mele.

Indiferent cum se termină o bătălie, nu mă las înfrântă de tot. Dacă pierd, mă ridic, îmi fac o baie fierbinte, îmi fac un ceai, pe care îl beau fierbinte, şi îmi pun muzica ce mă face să mă simt mai bine. Uneori îmi ia zile întregi până să-mi revin, dar cu siguranţă îmi revin. Ceva poate să mă dărâme, dar eu pot să reconstruiesc totul din ruine. În cazul în care câştig, mă bucur de victorie (cel mai probabil cumpărându-mi o ciocolată sau pizza; de fapt, în ambele cazuri merge ciocolată şi pizza haha).

Take care. ❤

0514a3da1ce072a6149f2ceee7502c7e

And some good thoughts, if you’re not feeling well. Sursa: pinterest.com

Anunțuri

Lasă un răspuns :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s