Confesiuni din fiecare zi #3

Eu n-o să strig în gura mare că te iubesc. Nici n-o să strig noapte bună sau bună dimineaţa sau poftă bună. O să îţi spun lucrurile acestea cu o voce micuţă, ascunsă de tragediile lumii, o voce sinceră de fetiţă, de copil ce sunt. N-o să zbier ca să îţi atrag atenţia, ci o să stau cuminte încercând să mă conving că nu are rost să ţi-o cer. O să ţi le spun aşa, frumos, încet, şoptit. Poate că nici n-o să mă auzi, dar poate că e mai bine aşa. Uneori, lucrurile pe care le ştim, ajung să ne rănească.

N-o să strig din toate puterile că mi-e frică sau că aş vrea ca lucrurile să nu mai fie atât de complicate şi încâlcite sau că depind de afecţiunea oamenilor din jurul meu pentru a mă simţi în siguranţă. Lucrurile acestea le vei vedea în ochii mei de copilă. Ei o să fie mereu sinceri cu tine, pentru că eu n-o să fiu, nu aş putea. M-ai judeca, mi-ai judeca fragilitatea şi ai pleca, spunând că nu sunt îndeajuns de puternică pentru tine şi pentru o lume ca asta. Ai ajunge să mă răneşti.

Anunțuri

Lasă un răspuns :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s