(Da, titlul rimează. Îmi place asta.)
Cât de frumos poate fi să-ţi petreci timpul cu colegii tăi, care te enervează la culme câteodată, dar care te amuză atât de mult şi te fac fericit! Când eşti cu ei (nu neapărat la şcoală, asta e altceva) te simţi mai bine şi uiţi de ceea ce ai pe suflet şi de lucrurile care îţi pun o ceaţă deasă în minte. Parcă totul pare mai clar şi viaţa nu e aşa de urâtă. Ajungi să-i cunoşti şi descoperi că sunt nişte persoane tare interesante. Chiar dacă ştiu că nu prea o să mă întâlnesc cu ei după liceu şi nu o să fim prieteni în continuare, ci probabil că doar o să ne salutăm, îi consider prietenii mei. Nu ştiu dacă ei mă consideră o prietenă, dar eu îi consider.
În fine, astăzi a fost o zi frumoasă, chiar dacă m-am trezit cu gândul că o să fie doar o zi banală şi stupidă, absolut deloc interesantă. Deşi vremea nu a ţinut cu noi şi soarele nu a vrut să se lase văzut, aş putea spune că noi i-am luat locul acestuia, am fost nişte „minisori”, cu o lumină ce-şi avea nucleul înăuntrul nostru.
Nu a durat mult, dar cât a durat a fost destul cât să-mi aducă zâmbetul pe buze. Le mulţumesc pentru asta.
Deşi mă enervaţi foarte tare câteodată… Vă iubesc, mă! 😀
Ceaiul de la ora 5 