Viaţă monotonă

„Clipă, opreşte-te!”, vreau să spun acum. Dacă s-ar putea opri timpul, aş avea timp (ce ironie) să mă gândesc. Aş putea să-mi dau seama ce vreau, ce-mi place cu adevărat, ce mă doare,  de ce sunt aşa, cine sunt. Nu, încă nu am aflat. Şi nu o să aflu în viitorul apropiat. Timpul este dur cu mine, nu îmi lasă răgaz. A luat-o la goană, iar pe mine m-a lasat de izbelişte, m-a lăsat în frig şi ceaţă, m-a uitat complet, parcă nu-i mai pasă de mine şi de ceea ce vreau cu adevărat. Zilele au trecut foarte repede, sentimentele, nebuniile, la fel. Timpul nu s-a oprit nici măcar să mă lase să observ ce e în jurul meu, să îmi dau seama ce se întâmplă. M-a grăbit, până am ajuns confuză, până am ajuns să supravieţuiesc, nu să şi trăiesc. Asta fac zi de zi.

Am intrat într-o monotonie teribilă, ceea ce nu voiam să se întâmple. Voiam ca fiecare zi să fie altfel, nu să fie plină de lucrurile pe care le detest, care îmi provoacă anxietate, confuzie,  emoţii puternice şi o ură inexplicabilă pentru tot ce e în jurul meu. Chiar şi pentru mine. Fiindcă nu pot să fac ceea ce vreau fără să mă împiedice ceva, nu pot să trăiesc aşa cum îmi doresc, decât aşa cum îşi doresc alţii, nu pot să fiu cine vreau să fiu, decât ceea ce vor alţii să fiu.

M-am cam pierdut. Nu pot găsi drumul spre casă. De fapt, nici nu ştiu care e drumul spre casă. Ca o stea căzătoare. Ea îşi caută casa, îşi caută locul ei. Se plimbă prin Univers, neştiind unde va ajunge, peste ce va da, unde îşi va petrece tot restul vieţii ei explozive. Şi atunci, cineva o va vedea, îi va contempla frumuseţea şi îşi va da seama că ea nu stă pe loc, că este o stea căzătoare. Şi îşi va pune o dorinţă. Iar steaua va încerca să i-o îndeplinească. Atunci, îndeplinind-o, ea află unde îi este casa. Ea este făcută să cadă pentru a-i îndeplini cuiva o dorinţă.

Nici eu nu ştiu cum am ajuns de la timpul zburător la o stea căzătoare. O dovadă a faptului că în mintea mea poţi găsi orice, că în mintea mea totul se amestecă. Aici poţi găsi un amalgam de cuvinte şi amintiri şi imagini. Palatul minţii mele este total dezordonat şi, ca urmare, îmi place ca toate lucrurile exterioare să fie la locul lor. Sunt pierdută, dar o să mă regăsesc, o să aflu unde sunt şi unde trebuie să ajung. O să găsesc o hartă în curând. O să mă salvez singură, deoarece  nu mai există eroi decât în muzică.

Dar voi putea supravieţui dacă sunt o visătoare?

foggy-road4

Anunțuri

Lasă un răspuns :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s