Flirt si espresso (2)

Sunt aproape, văd clădirea în care se află cafeneaua şi entuziasmul creşte în mine. Da! În sfârşit pot să-mi beau espresso-ul mult iubit, citind revistele mele preferate. Oamenii mă ocolesc pentru că ei văd că nu mai sunt în stare să fac asta, sunt prea atrasă de cafenea şi merg fără să fiu atentă la ceea ce se află în faţa mea. E ca şi cum o mână invizibilă mă trage spre cafenea.d54669cfcf22431c7bef382822eedddf

Ugh, trebuie să aştept la semafor. Sunt mulţi oameni nerăbdători care aşteaptă. O mamă îşi ţine strâns copilul de mână, să nu-l piardă, o bătrânică îşi ţine geanta aproape de ea, un rocker ascultă muzică, o gaşcă de fete râd, un băiat cu glugă pe cap şi rucsac în spate se joacă pe telefon. Alţi bărbaţi, alte femei, copii, fete, băieţi. Toţi sunt nerăbdători, toţi aşteaptă culoarea verde.

Roşu. Verde. Putem trece.

E ca la o cursă de maşini. Oamenii îşi pornesc „motoarele” şi sunt pregătiţi. Când se face verde, o iau din loc, accelerează şi îi ocolesc pe ceilalţi cu o precizie incredibilă. Se grăbesc, vor să ajungă undeva şi nu mai pot sta pe gânduri. Ca şi mine. Oricât ar părea de ciudat, chiar am nevoie de espresso-ul acela.

Şi… Uite-o! Cafeneaua mea preferată. E chiar într-un colţ de clădire, cum îmi place mie. Nu e elegantă sau de lux, e o cafenea simplă, cu oameni simpli, angajaţi prietenoşi şi cafea delicioasă. Ferestrele sunt mari ca să poţi privi minunata lume a marelui oraş cu oamenii lui grăbiţi, prinşi în vârtejul acestuia fără oprire. Să poţi privi calmanta ploaie sau soarele jucăuş, să poţi privi o altă lume decât ce ţi-ai imaginat că există într-un oraş ca acesta. Să poţi privi fata şi băiatul, îndrăgostiţi unul de altul, care nu ştiu asta, sau cuplul în vârstă care şi acum se iubesc la fel ca în prima zi, sau cerşetorul care îşi petrece zilele şi nopţile pe stradă.

E cafeneaua liniştită, cu muzică bună, unde poţi savura cartea preferată sau revistele preferate, unde îţi poţi aşterne gândurile în jurnal sau poţi scrie un nou articol pe blog, unde cunoşti oameni noi şi interesanţi, unde poţi fi tu, cel adevărat. Toate acestea, alături de o cafea, o ciocolată caldă sau un ceai.

Nu mai stau pe gânduri, intru în cafenea şi-mi aleg locul preferat: la masa din colţul de lângă fereastră, de unde pot vedea ce se întâmplă afară, dar şi înăuntru. Îmi comand espresso-ul mult dorit şi aştept. Ce naiba aştept? Chiar nu ştiu.

Îmi aranjez revistele pe masă şi încerc să aleg una. Ia uite! Cosmopolitan. Miley Cyrus. Star style. Style insider. Beauty book. Bla bla bla. Ah, horoscop 2014. Să vedeeem. Taur. Lărgeşte-ţi orizonturile. Inspiră-te dezvoltându-ţi relaţia cu un mentor din domeniul tău. Iubiţi-vă online.

„…dar ceea ce faci în martie, iunie şi august va conta cel mai mult.”

„Noiembrie îţi va aduce o reuşită majoră în carieră!”

Minciuni, dar îmi place să citesc horoscopul. În fine, citesc mai departe şi îmi savurez espresso-ul, dar nu observ că în faţa mea, la cealaltă masă, s-a aşezat cineva. Am văzut doar o siluetă, dar eram prea ocupată cu revista mea. În cele din urmă, ridic privirea să văd cine a venit şi cine a plecat.

În faţa mea e un băiat. Păr brunet, scurt, ciufulit. Arată de parcă acum s-a trezit. În faţă are un espresso şi un iPad. Îşi ţine capul în mâini şi priveşte pe fereastră. Cine ştie la ce se gândeşte acum. Poate are în minte o piesă pe care a auzit-o când s-a trezit şi acum nu o poate opri. Sau se gândeşte la o fată. Sau la lucrurile pe care trebuie să le facă. Sau la nimic. Mă gândesc: oare care e povestea vieţii lui? Cine e el?

În timp ce-mi pun milioane de întrebări despre el, iau o gură de cafea. Mmm…

Ştii ce e ciudat? Mă atrage. Nu ştiu de ce. Are un fel interesant de a fi. Chiar dacă tot ce a făcut până acum a fost să privească pe fereastră, îmi pare interesant. E aşa de drăguţ felul cum îşi ţine capul în mâini şi părul acela ciufulit, mă înnebuneşte. Îşi întoarce privirea către mine, iar eu, speriată, mi-o întorc repede spre revistă într-un mod neîndemânatic, specific mie. Îl simt zâmbind, continuând să mă privească. Îşi ia iPad-ul şi citeşte ceva. E ca şi cum ar spune: „Vrei să ne jucăm? Okay. Să te văd.”

Bun, mă gândesc, acum ce fac? Desigur, îmi continui lectura şi îmi beau liniştită cafeaua pentru că nu am venit aici pentru a mă holba la oameni, în special tipi drăguţi, şi în niciun caz pentru a flirta. Zău aşa, am venit pentru a savura delicioasa cafea. Deşi nu asta o să fac în cele ce urmează.

El citeşte, sau, mai bine zis, se preface. Îi simt privirea pe mine. Mă arde. Nu pot fi atentă la ceea ce citesc, nici măcar la poze! Mă abţin cu greu să nu îl privesc şi eu. Dar după puţin timp mă dau bătută şi trag o ocheadă. Ha! Mă privea şi continuă să o facă ridicându-şi colţurile gurii într-un zâmbet micuţ, inocent şi somnoros. Oh, acum îi pot vedea ochii. Sunt cei mai frumoşi ochi verzi pe care i-am văzut vreodată. Colţurile din afară sunt îndreptate puţin în jos, ceea ce îi face aşa de speciali. Îi zâmbesc şi eu. Mi se face cald. Da, am roşit. Probabil acum arăt ca o roşie. Eh, ce să-i fac?

Mă întorc la lectura mea, dar văd că îşi scoate un caiet şi un pix din rucsac şi sunt tare curioasă ce face. Nu! Nu trebuie să-l mai privesc, e prea mult, am venit aici pentru cafea şi linişte. Nimic altceva. Şi încerc din răsputeri să citesc un articol despre cum să ştii ce gândesc ceilalţi. E chiar interesant. Oh, ce bine, nu mi-am pierdut interesul pentru revista mea. Mă adâncesc tot mai mult în ea şi nu mai sunt atentă la ce se întâmplă în jur. Deodată aud un pâsâit. Vine din faţa mea. Iar eu, cum nu pot să-mi astâmpăr curiozitatea, mă uit în faţa mea. Mă privea din nou. Of, Doamne…

Acum am aflat de ce avea el nevoie de un pix şi o foaie. A scris: „E ocupat locul?” Am dat din cap în semn de „nu”. Apoi: „Pot să stau cu tine?” Şi am dat din cap în semn de „da”. A zâmbit larg, apoi s-a ridicat încet şi a început să-şi mute lucrurile la masa mea. Şi am vorbit. Şi n-am mai ştiut ce se întâmplă în jurul nostru.

Şi am continuat aşa până ne-am dat seama că ar fi cazul să plecăm de la cafenea, dar nu ne-am despărţit decât după câteva ore petrecute pe stradă, câteva ore de plimbare magică.

d7f2aea15a1e218ca75c0947a7bd6eec

Anunțuri

Lasă un răspuns :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s